The Schrödinger’s cat ..

052616_ec_schrodinger-cat

Why I talk about cats and especially about Schrödinger’s cat (especially as his cat demonstrates something about quantum theory)…well, very simple :)) because by analogy, Schrödinger’s cat demonstrates something in human behaviour as well.

In 1935 Erwin Schrödinger conducted an experiment in which a cat remained in a box for an hour. Together with the cat, there is an ampoule containing a deadly poison.
In this hour, there is a chance that the vial will open and an equal chance that the vial will remain sealed. If the vial containing the poison would be broken, one could say with certainty that the cat is dead :)) as was the case in the bottle remains sealed and the cat has been still living.

Therefore, this demonstrates that: until an observer opens the box to see the condition of the cat, the cat can be considered as living and dead. However, when the box is opened, the cat no longer has a “choice”, she is either alive or dead, and this can be said without a doubt.

And what? What does this have to do with us, the people?

Well, the Schrödinger’s cat experiment demonstrates When That “something” or “someone” is not Observed, it CAN exist simultaneously in all Possible configurations.

The mere observation of a system forces the system to crash and the “object” or “subject” to remains in a certain state. More specifically, even conceptually, people behave the same in similar circumstances.

In the privacy of the personal space, every person acts with total freedom, without prejudice, but when any person reaches or is brought to the spotlight of society, he / she is forced into a version of himself, who may or may not reflect Our true intentions.

This person (like every person), like Schrodinger’s cat, is forced to play a role, though it would have had another option. That makes us confused, creates that state of ambiguity many times, we seem to know each other well and yet .., hmm .. or maybe not! – I thought I knew him /her… hmm?!

The idea is the simple act of observing, the simple fact that we are supervised, changes drastically our behaviour, although lately we live without a wish for it, a continuing state of “Big Brother,” not to wonder then, that Everything seems theatrical and fake ..

*****

Pisica lui Schrödinger


De ce  mi-aș dori eu să vorbesc despre pisici și mai ales despre pisica individului Schrödinger, .. foarte simplu :)) pentru că prin analogie “experimentul lui Schrödinger” se regăsește și în comportamentul uman ..

În 1935 Erwin Schrödinger a efectuat un experiment în care o pisică a rămas într-o cutie timp de o oră. Împreună cu pisica, în cutie se mai află și o fiolă conținând o otrava mortală. În această oră, există o șansă ca flaconul să se deschidă și o șansă egală ca flaconul să rămână sigilat. In cazul in care flaconul ar fi spart, se poate spune cu siguranță ca pisica este moarta, :)) la fel  si cazul in care flaconul rămânea sigilat si pisica ar fi fost vie.

Ce demonstrează acest lucru? Ei bine asta arata ca: pana ce un observator nu deschide cutia pentru a vedea starea pisicii, pisica poate fi considerata a fi atat vie cat si moarta. Cu toate acestea, în momentul deschiderii cutiei, pisica nu mai are o “alegere”. Ea este fie vie, fie moartă, și acest lucru se poate spune fără nici o îndoială.

Si ce daca ? Ce are acest fapt a face cu noi? Cu oamenii?
Ei bine, experimentul pisicii lui Schrödinger demonstrează ca: atunci când “ceva” sau “cineva” nu este observat , poate exista simultan in toate configurațiile posibile.

Simpla observare a unui sistem forțează sistemul să se prăbușească și “obiectul” sau “subiectul” să rămână într-o anumită stare. Mai exact, chiar conceptual, oamenii se comportă la fel în circumstanțe similare. În intimitatea spațiului personal, fiecare om acționează cu o libertate totală, fără prejudecăți, dar atunci când acea persoană ajunge, sau este adusă in lumina reflectoarelor societății, el sau ea, este forțat sa rămână într-o versiune a lui” însuși”, care poate sau nu să reflecte, adevăratele noastre intenții.

Această persoană ( orice persoană), ca și pisica lui Schrodinger, este obligată să joace un rol, deși, ar fi avut si o altă opțiune. Asta ne face confuzi, creează acea stare de ambiguitate de multe ori, se pare că ne cunoaștem bine și totuși … hmm .. sau poate nu! – Am crezut că l-am cunoscut … hmm ?!

Ideea este ca, simplul act de observare, simplul fapt că ne știm supravegheați, schimbă drastic comportamentul nostru, deși în ultima vreme trăim, poate fără sa ne dorim asta, o stare continuă de “Big Brother “..

Să nu ne miram atunci, ca totul pare a fi teatral ambiguu si fals…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s